Cum e să ai COVID

Sunt vaccinat cu două doze încă din aprilie, lucrez doar de acasă din martie 2020, port mască oriunde, dar tot nu l-am putut evita pe însuși Covidul. L-a adus unul dintre copii, din colectivitate și cam asta e povestea.

Copilul a avut febră vreo 2-3 zile, în pusee (în a treia zi ne-am testat toți 4 și doar un singur test a fost pozitiv), apoi puțină tuse, dar imediat ce s-a terminat febra nu părea că ar fi avut vreodată un virus enervant. Cam în momentul în care am simțit că va fi bine juniorul, mi-au apărut mie simptomele.

Pe zile, a fost cam așa:

• Ziua 1: A început cu nas înfundat (cum n-am avut la nicio răceală vreodată), după o jumătate de zi a început să-mi curgă nasul ca o cascadă (altă premieră pentru mine), efectiv nu puteam să-l opresc.
• Ziua 2: A doua zi a fost cea mai grea: oboseam dacă mă deplasam până la baie sau bucătăie (câțiva metri adică), respiram greu, apoi au apărut frisoanele și dureri musculare (ca o febră musculară). Am sunat la DSP seara pentru a mă testa acasă. Echipa a a venit a doua zi dimineață.
• Ziua 3: Ziua următoare a fost mai ușoară, cu toate simptomele de mai sus, dar ameliorate.
• Ziua 4: Deja în a patra zi de la apariția simptomelor mă simțeam normal, așa că m-a surprins dispariția subită a mirosului, pe care am testat-o amușinând cafea, condimente, băuturi și fructe (eram ca un câine bătrân și confuz). Gustul mi l-am păstrat, dar s-a redus în intensitate. Și de aici a început tusea.
• De aici încolo au continuat stările de epuizare fizică, am avut febră într-o seară și am continuat să tușesc. Și am tușit tare și mult vreo 3-4 zile. Aparatul de aerosoli m-a ajutat să dorm noaptea, am scris despre el aici.

M-am tratat doar cu ce mi-a recomandat medicul de familie și nimic altceva. M-am hidratat, dar repaos nu am avut, pentru că din avea copii nu există pauză.

Forma mea de COVID a fost ușoară, nu am nicio îndoială, dar tot m-a dărâmat vreo două zile cum n-a reușit nicio altă boală în cei 36 de ani ai mei de până acum.

Ce am realizat în perioada asta (18 zile de carantină în patru) este că oamenii confundă simptomele unei boli cu gravitatea ei reală, de asta a ajuns covidul un subiect care dezbină societatea. Vorbeam cu medicul meu de familie și îmi descria lista de investigații pe care trebuie să le facem după boală, explicându-mi că gravitatea simptomelor e irelevantă la COVID, pentru că oricât de ușor treci prin boală (și marea majoritate a bolnavilor sunt complet asimptomatici), gradul de afectare al plămânilor poate fi unul major. Ce simți nu e corelat cu răul care ți se întâmplă în corp. Poți fi norocos sau… nu.

Când am prins covidul căutam o zi în calendarul de muncă pe care să mi-o pot lua liberă pentru doza 3 de vaccin. Acum că am trecut prin boală, amân doza 3 câteva luni, după ce mă conving că am anticorpi suficienți.

Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost boala dacă nu eram vaccinat. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost să ajung cu copilul în spital. Nu vreau să mă gândesc că aș fi putut duce virusul în alte familii.

Mă gândesc doar că am avut noroc.