Cum afli dacă România e locul unde să-ți crești copiii

Citeam la Andrei Cismaru despre cea mai bună țară din Europa în care să faci copii. Aparent ar fi România, pentru că e posibil un concediu de maternitate de 2 sau chiar 3 ani, dar realitatea de dincolo de durata concediului e cu totul alta.

Nu ai copii și vrei să te lămurești, pe cont propriu, dacă este România un loc grozav unde să-ți crească viitorii moștenitori? Iată 3 chestii simple pe care le poți întreprinde:

1. Pune mâna pe un cărucior de copil sau landou și deplasează-te de unde locuiești până la cel mai apropiat parc. Atenție! Parc, nu loc de joacă, pentru că atunci când ai un bebeluș și vrei să-l scoți la aer, nu la scandal (nevoia aia intervine mai târziu, hai să zicem după ce face micuțul un an). Parcurile nu-s multe, locurile de joacă tot au apărut sau au fost reabilitate și există presărate printre blocuri. Vezi de câte ori simți nevoie să atribui o muie sau un dumnezeu matern cuiva pe acel drum. Câte trotuare bombardate sau blocate de obstacole de tot felul, câte “treceri” de nivel de 15-20 de cm diferență, câți oameni îți fac loc să treci, etc.
2. Caută pe internet cât e alocația: 200 de lei în primii doi ani de viață ai copilului și 84 de lei de la 2 la 18 ani. Întreabă-te dacă, de 200 de lei cumperi scutecele pentru o lună sau dacă de 84 de lei cumperi o pereche de încălțări comode pentru un copil care, de 3-4 ori pe ani, schimbă numărul la picior (nu cumperi, îți spun eu). Decizia de a face un copil include un calcul economic (sau ar trebui). Ca să faci un calcul economic, trebuie să realizezi că ai nevoie de el, înainte de a stăpâni matematică simplă. Viziunea nu e o calitate tradițională a românilor.
3. Când ieși oriunde prin oraș, încearcă să observi dacă copiii care sunt acolo sunt tratați ca niște oameni sau ca niște non-ființe. Pe bune, uită-te dacă personalul restaurantelor, hotelurilor sau instituțiilor publice se adresează copiilor ca unor ființe umane. S-ar putea să te îngrozești.

Da, e un avantaj uriaș pentru familie să poată avea copilul un părinte acasă 2 ani, dar nu e suficient pentru a lua decizia de a face un copil fix în România.

PS: De ce am eu doi copii în România? Pentru că o duc bine din punct de vedere economic, peste medie și pentru că, deși nu avem familie în București pe care să ne putem baza, acei oameni sunt doar la o oră distanță de mers cu mașina. Dar și pentru că gândesc prea mult și niciodată nu mi-a ieșit pe plus calculul pentru a mă muta în Vest.