Civilizația inteligenței artificiale?

Da, a venit vremea să vorbim despre civilizația inteligenței artificiale.

Civilizația umană a început în jurul focului, prin cântece și povești transmise de bătrâni și șamani, care ofereau cunoștințe esențiale ce nu erau codificate genetic.

Cu fraza asta m-a prins Kevin Kelly (redactor-șef și co-fondator al revistei Wired), unul dintre cei mai înțelepți oameni care-și mai pierd vremea scriind pe Internet. Într-un scurt eseu, Kelly explică de ce adopția inteligenței artificiale în lumea reală este mult mai lentă decât dezvoltarea capabilităților AI în ”laboratoarele” marilor companii și universități ale lumii.

Teoria lui este că un AI, de unul singur, nu poate face prea multe. Pentru un impact cu adevărat important în istoria umanității, AI-urile trebuie să fie adoptate ca parte a unei culturi, dincolo de liniile de cod și parametrii unui LLM, la fel cum oamenii au nevoie de cultură pentru a avea succes.

Adopția inteligenței artificiale reprezintă un salt cultural pentru care nu suntem pregătiți.

Cum procedăm?

Ne împrietenim cu tehnologia, folosind-o cât mai des, pentru a găsi acele utilizări cu adevărat relevante.

Cultura o construim în timp, pornind de la noi și de la capabilitățile noastre de relaționare cu AI-ul și mergând spre dezvoltarea unor ”valori morale”, mecanisme de monitorizare și practici de gestionare a utilizării inteligenței artificiale specifice pentru fiecare domeniu.

Avem multe de făcut, e timpul să nu ne mai temem de viitor.